ACTIVITATI PENTRU PROFESORI T1-T2
- T1-Training European Wergeland Center Norvegia
Cursul se va baza pe nevoile de instruire a personalului din scolile partenere, de aceea inainte de crearea acestuia va fi facuta o analiza de nevoi cu metodele specifice: chestionare, discutii, propuneri voluntare ale profesorilor implicati in proiect. Metodologia instruirii se bazează pe abordările Consiliului Europei și urmează principiile participarii voluntare, experiențiale și se concentrează pe dezvoltarea competențelor: cunoștințe, abilități și atitudini, prin invățare de la egal la egal și prin dezvoltarea competențelor in perioada de implementare și post implementare. Tehnicile și instrumentele de facilitare pe care formatorii le aplică în timpul formării urmăresc să sprijine dezvoltarea culturilor școlare democratice și să sporească rolul profesorului ca agent de schimbare. Acest tip de instruire coroborat cu obtinerea de noi competente pentru invatarea centrata pe elev, vor trezi cu siguranta interesul personalului scolar din toate scolile partenere. Principiul fundamental al şcolii incluzive este acela că toţi copiii trebuie să înveţe împreună, oriunde este posibil acest lucru, iar diferenţele care pot exista între ei sau dificultăţile în care se pot afla să nu mai aibă nici o importanţă. Incluziunea pune accent pe: schimbările din şcoală; beneficiile aduse elevilor prin faptul că îi include pe toţi; sprijinul informal şi expertiza şcolilor de masă; un bun act al predării pentru toţi elevii.
De asemenea, cu ajutorul unui curriculum adecvat, al unei bune organizări, al unor tehnici de predare, a folosirii resurselor şi al unor parteneriate cu comunităţile lor se va crea un sistem de învăţământ de calitate. Dupa incheierea cursului va urma un follow up on line cu trainerii EWC din Norvegia, vor fi monitorizate rezultatele proiectului si urmarit felul in care informatia obtinuta este transferata catre elevi si alti profesori si care sunt efectele multiplicatoare, daca alti profesori reusesc sau doresc sa mutiplice informatia. Metodele de predare, care fac parte din conceptul EWC, cum ar fi învăţarea activă şi lucrul în grupuri mici, pot ajuta la insusirea de catre profesori a unor metode de predare inovative care vor duce la crearea unor medii de învăţare mai receptive, unde elevii pot fi trataţi în mod individual, participând în acelaşi timp la experienţe ce le pot încuraja dorinţa de a învăţa mai bine. Numai în acest mod ne putem asigura că acei copii, care întâmpină dificultăţi deoarece apartin unui grup social supus discriminarii, pot fi trataţi cu respect şi pot fi consideraţi drept persoane potenţial active şi capabile să înveţe si sa se integreze in societate; numai aşa reacţiile respectivilor copii pot fi utilizate drept stimulent pentru dezvoltarea profesorilor.
Cea mai bună modalitate prin care putem ajuta profesorii să răspundă la dificultăţile educaţionale in contextul unei societati rezistente la schimbare si in care discriminarea e de multe ori o norma sociala este examinarea influenţei factorilor contextuali asupra gândirii şi practicilor profesioniste. Pentru acest lucru este necesar să renunţăm la preocuparea faţă de metode şi materiale pentru a încuraja profesorii să adopte noi metode de analiză, să aibă suficientă încredere în experimentele noi, ce apar drept urmare a reacţiilor copiilor. Procesul de analiză nu este unica condiţie necesară învăţământului. El trebuie implementat împreună cu puncte de vedere alternative, cu metode care sa se bazeze pe abordarea inovatoare a conceptelor de Predare centrata pe elev, scoala inclusiva si predare intr-un mediu multicultural, democratie si educatie pentru cetatenie activa, drepturile omului/copilului, toleranta, antidiscriminare. Educatia bazata pe aspectele enumerate mai sus are urmatoarele caracteristici:
Este bazată pe comunitate – şcoala reflectă comunitatea ca întreg.
Nu are bariere – este accesibilă tuturor, atât sub aspectul fizic, cât şi sub cel curricular, prin sisteme de sprijin şi metode de comunicare.
Promovează colaborarea – o şcoală incluzivă, care promoveaza un mesaj de toleranta si integrare, care pune accent pe drepturile omului si pe predarea centrata pe elevi, lucrează cu alte şcoli, mai degrabă decât competitiv, împotriva altor şcoli
Promovează egalitatea – o şcoală incluzivă are un caracter democratic, toţi membrii având drepturi şi responsabilităţi.
- T2- Predare centrata pe elevi
Utilizarea metodelor si strategiilor de predare-invatare-evaluare adaptate particularitatilor individuale si colective ale elevilor
Crearea unui climat deschis invatarii cooperative si participante
Corelarea echilibrata a cunostintelor teoretrice cu aspectele applicative in vederea pregatirii elevilor pentru viata
Modalitati de antrenare a parintilor in procesul invatarii experientiale printr-o munca in echipa
Metodologia instruirii urmează si in acest caz principiile participarii voluntare, experiențiale și se concentrează pe dezvoltarea competențelor: cunoștințe, abilități și atitudini, prin invățare de la egal la egal și prin dezvoltarea competențelor in perioada de implementare și post implementare a proiectului.
Următoarele strategii pentru dezvoltarea profesorilor sunt importante si reprezinta elemente de inovare si valoare adaugata:
Învăţarea prin experimentare (invatarea experientiala) – este o strategie puternică si înseamnă că profesorii participă la experienţe ce ilustrează şi stimulează interesul lor pentru noi posibilităţi de acţiune. Profesorii sunt astfel încurajaţi să privească mediul din clasă prin ochii celui care învaţă şi, în acelaşi timp, să lege aceste experienţe de practicile din şcoala unde lucrează.
Extrem de importante pentru crearea în clasă a unui mediu de lucru orientat spre includerea tuturor sunt urmatoarele aspecte:
Planificarea este foarte importanta pentru perceperea clasei “ca întreg”. In acest sens s-a accentuat mult importanţa planificării pentru persoane individuale. Deşi potrivită pentru munca desfăşurată în contexte mici şi relativ izolate, această metodă se dovedeşte a fi lipsită de practică în şcolile cu număr mare de elevi. Aici principala preocupare a profesorului trebuie să fie planificarea activităţilor pentru întreaga clasă. De asemenea, dacă se pune prea mult accentul pe planificarea individualizată, concept ce a dominat sectorul educaţiei pentru persoane cu nevoi speciale, se pierd din vedere alţi factori contextuali ce ar putea fi utilizaţi pentru stimularea şi sprijinirea procesului de învăţare al fiecărui membru din clasă. Este foarte util să încurajăm profesorii să recunoască şi să utilizeze mai eficient orice resurse care ar putea sprijini procesul de învăţare al copiilor. Este vorba în special de acele resurse disponibile în fiecare clasă, şi anume, copiii înşişi. În fiecare clasă elevii reprezintă o sursă bogată de experienţe, inspiraţie, provocări şi sprijin, care, dacă este utilizată, poate aduce un plus de energie în îndeplinirea sarcinilor şi activităţilor stabilite de profesor. Însă, toate acestea depind de abilitatea profesorului de a canaliza această energie. Aceasta este o chestiune de atitudine, care depinde de recunoaşterea capacităţii copiilor de a contribui la procesul de învăţare şi a faptului că învăţarea este într-o mare măsură un proces social. Putem facilita acest proces ajutându-i pe profesori să-şi dezvolte abilităţile necesare organizării claselor în aşa fel încât acestea să încurajeze procesul învăţării. In cadrul predarii centrate pe elev profesorul trebuie sa dobandeasca capacitatea de a improviza, sau, altfel spus, abilitatea de a modifica planurile şi activităţile în timpul desfăşurării lor, ca răspuns la reacţia persoanelor din clasă. Cu ajutorul acestor procese profesorii pot încuraja implicarea activă şi, în acelaşi timp, pot ajuta la personalizarea lecţiilor în funcţie de nevoile fiecărui individ. Această abordare corespunde modului de gândire actual prezent în lumea cadrelor didactice, unde se observă o acceptare crescândă a faptului că practicile se dezvoltă prin procese intuitive, în cadrul cărora profesorii “jonglează” cu planurile de lecţie, cu activităţile propuse, încercând pe cât posibil să răspundă reacţiilor din partea elevilor. Pe lângă aspectul legat de crearea de noi oportunităţi pentru profesori, cealaltă strategie considerată utilă se referă la sprijinirea experimentelor în clasă, efectuate sub o formă ce încurajează procesul de analizare a activităţilor desfăşurate. În acest sens, elementul cel mai important este lucrul în echipă. Să încurajăm profesorii să formeze echipe şi / sau parteneriate, în cadrul cărora membri echipei acceptă să se ajute unii pe alţii la examinarea diferitelor aspecte din practica lor.